"Barbatul strain se apropie de femeie. Ca si ea, este tanar. El la fel de inalt ca ea si tot imbracat in
alb. Se opreste. Pe ea o pierduse. Lumina rasfranta de la terasa ii face ochii sa para inspaimantator
de albastri. Cand se apropie de ea, iti dai seama ca e foarte bucuros ca a regasit-o, si disperat ca o
va pierde din nou. Are tenul palid al amantilor. Parul negru. Plange. E tanara. Poarta pantofi de tenis albi. I se vede trupul zvelt si suplu, albeata pielii in aceasta vara insorita, parul negru. Figura nu i s-ar putea vedea decat in contre-jour, in lumina ferestrei care da spre mare. E in sort alb. In jurul taliei, o esarfa din matase neagra, legata neglijent. In par, o bentita de un albastru inchis care ar trebui sa te faca sa presimti culoarea albastra a ochilor ei nevazuti."
"Ochi albastri, parul negru" de Marguerite Duras
